(4) Gândește câștig-câștig: Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace

Bine ați revenit la articolul dedicat deprinderii cu numărul 4, din seria „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace” de Stephen R. Covey! Articolele anterioare au avut un feedback extraordinar, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Hai să vedem despre ce este vorba în acest capitol!

***

Natura întreagă e sinergică și interdependentă, adică totul depinde de tot și totul e legat de tot. Și tu încă te mai crezi independent? C’mon!

Multe dintre scopurile noastre personale, pentru a putea fi concretizate, depind de cooperarea cu cei din jurul nostru. Pe de altă parte, spiritul competiției cu care ne-am procopsit în formarea ca adulți, ne pune de multe ori piedici fix în acest sens. Atunci când părinții fac comparații între copii, iar iubirea și atenția lor par ca depind de aceste comparații, se transmite mai deoarte ideea de CÂȘTIG-PIERDERE. „Sunt mai bun decât fratele meu, părinții mă iubesc mai mult pe mine.”

Și uite așa începem să credem că propria noastră valoare s-ar baza, cumva, pe astfel de comparații, așa că ne aflăm într-o permanentă rivalitate cu ceilalti.

Ai putea zice că nu-i nimic rău în competiție. Sigur că nu, atâta vreme cât se referă la cea în raport cu tine, versiunea de ieri.

Altminteri, ea nu face altceva decât să te facă să gândești în termeni precum: puternic-slab, tare-moale, bun-rău, eu câștig tu pierzi.

Practic, definim succesul nostru ca fiind pierderea sau eșecul altcuiva. Viața se transformă într-un joc absurd al rivalității, în care dacă tu ai mai mult, înseamnă în mod obligatoriu că eu trebuie să am mai puțin. Altfel nu este corect.

Dar dacă am face din asta o scenă a cooperării? Eu câștig, dar câștigi și tu.

Pe termen lung, dacă nu suntem amândoi în câștig, suntem amândoi în pierdere. De aceea, alternativa CÂȘTIG-CÂȘTIG este singura valabilă în realitatea interdependenței.

Probabil că citatul de mai sus reușește să sintetizeze toată esența acestei deprinderi.

Mai mult context? Hmm…să ne băgăm puțin în partea de marketing. Ești o companie și scoți pe piață un produs destul de prost, dar pe care îl ambalezi în produs de super-calitate. Aloci un buget impresionant în promovare și creezi multă zarvă în jurul acestuia. Lumea cumpără într-o veselie. Ești mulțumit, pentru că ai impresia că ai câștigat. Odată ce încep să-l folosească, oamenii își dau seama că au fost păcăliți. Produsul nu oferă nici pe departe ceea ce promitea. Care crezi că e rezultatul pe termen lung?

Deprinderea de a gândi CÂȘTIG-CÂȘTIG nu e despre a fi un om mai bun, cum ai putea crede. Nu are nimic de-a face cu compasiunea ori cu religia. E 100% despre succesul prin interacțiuni umane, cea mai eficace cale de a-ți atinge obiectivele. Sigur, poate ai reuși și în alt fel. Dar cu siguranță nu la fel de repede și cu rezultate atât de bune pe termen lung.

Gândește WIN-WIN nu e o tehnică, ci o filosofie a relațiilor interumane, una dintre cele șase paradigme. Celelalte sunt:

I. CÂȘTIG/PIERDERE

Deviza ei: „Eu câștig, tu pierzi!„

II. PIERDERE/CÂȘTIG

Mult mai negativistă decât cea anterioară, pentru că nu are niciun fel de viziune. Cei care gândesc astfel vor să fie mereu pe placul celorlalți. Înseamnă să fii „băiat bun”, chiar dacă „băieții buni rămân mereu în urmă”.

III. PIERDERE/PIEREDERE

Aici avem de-a face cu doi oameni intransigenți, încăpățânați și egoiști, răzbunători, și cu singura dorință de a-l păgubi pe celălalt, chiar dacă ei înșiși sunt în dezavantaj.

IV. CÂȘTIG

Aici sunt cei care vor doar să câștige, care nu vor neapărat ca celălalt să piardă.

V. CÂȘTIG SAU NIMIC ALTCEVA

Pe principiul totul sau nimic, această paradigmă are la bază ideea că ori câștigul este echitabil, ori niciunul dintre cei doi nu câștigă. Să presupunem că tu și partenerul de viață vreți să vă uitați la un film, dar nu reușiți să cădeți de comun acord cu privire la genul filmului. Tu vrei comedie, el acțiune. Niciunul nu cedează, așa că nu mai faceți nimic sau vă uitați la filme, separat.

Unde vă regăsiți în cele mai multe situații?

CITEȘTE TOATĂ SERIA: