Așa mi-aș dori o lume…

… o lume în care școala te învață ceva mai mult decât teoreme și fracții ori cum să memorezi lecții pe care să le spui în ziua următoare pentru o notă.

… o lume în care școala oferă cursuri de psihologie pentru ca cei mici să înțeleagă ce e cu ei în toate etapele de dezvoltare pe care le parcurg; să conștientizeze relația dintre ei și părinți ori dintre ei și colegi.

… o lume în care școala te învață educație financiară. Să ai habar ce sunt banii, de unde vin și ce trebuie să faci cu ei pentru a avea o viață fără grija zilei de mâine. 

… o lume în care școala nu te împinge către uniformizare și mecanism, ci îți pune la dispoziție toate mijloacele prin care să reușești să-ți dai seama ce pasiuni, dar și ce abilități ai, pe care ele poți transforma ulterior în meserii.  Care să-ți placă. Și la care să fii bun.

***

… o lume în care copilului nu i se spune să tacă dacă nu este sigur de răspuns și să nu vorbească dacă nu e întrebat.

… o lume în care părinții au timp pentru a comunica cu ei, pentru a-i face să se simtă importanți.

… o lume în care părinții nu se văd doar în rezoluție HD pe Skype și în care prezența lor o simt mai mult decât atunci când sosesc pachetele cu bunătățuri din depărtări (btw, sentimentul de vinovăție nu trece cu cadouri).

… o lume în care copilul unde învață să facă din orice eșec o oportunitate. Greșelile sunt firești, important este să știe cum să depășească greutățile. 

… o lume în care copilul este încurajat să iasă din zona de confort, să facă lucruri care îi plac, nu să audă „nu ești bun la asta”, „pentru ce ai nevoie de asta?”, „lasă, mamă, că nu o să faci nimic cu asta!”

Copiii de azi sunt adulții de mâine, așa că, educați-vă copiii pentru a deveni oameni maturi și responsabili!

Dragi părinți, lăsați-i să se lovească de greutăți, aruncați-i din cuib la timp. Învățați copiii să pescuiască, nu le dați din peștele vostru, altfel îi veți căra în spate mult timp de acum înainte. Lăsați copiii să-și trăiască propriile vieți și voi trăiți-le pe ale voastre! Învățați-i să devină oameni responsabili, fără frica de a-și apăra drepturile. Oferiți-le o coloană vertebrală puternică și stabilă, să crească oameni buni, la rândul lor.

Drag sistem educațional și drag stat român, copiii aceștia sunt copiii voștri. Pregătiți-i pentru viața de adult, pentru profesii reale, ce pot susține economia țării. Nu mai pregătiți elevii pentru a deveni buni memoratori de informație pe termen scurt, țara asta nu are nevoie nici de papagali, nici de reportofoane ori de aparate xerox, ci de profesioniști în meseriile prezentului (nu ar fi rău să ne gândim puțin și la viitor), care știu să reacționeze în situații-limită și să vină cu soluții creative și logice. Oferiți-le cadrul pentru a crește țara, nu pentru a pleca din ea.

Este greu să schimbi mentalități la maturitate. Pentru mulți dintre noi, este probabil imposibil. Mimetismul social a avut grijă de asta.

Dar știți ce putem face? 

Să nu mai repretăm greșelile părinților noștri și să scoatem puțin capul în afara cutiei. Educația financiară este esențială pentru a SU-PRA-VIE-ȚU-I vremurilor noastre, iar psihologia poate elimina confuzia și deriva în care plutim pentru că nu suntem capabili să înțelegem principii simple de existență și conviețuire.

Pare greu?

Este.

Dar o călătorie de 1000 de mile începe cu un pas.