Fericirea e un ac de siguranta | Razvan Exarhu

Este foarte probabil să fi căscat ochii mari, de parcă nu ai fi citit bine. Ce? Cum? Răzvan Exarhu autor? Eu îl știam pe unu’ cu același nume, dar la radio. Mda, este vorba despre fix aceeași persoană!

Am auzit despre cartea asta abia în decembrie, deși lansarea ei oficială a fost prin 2017. Regret nespus că nu am auzit mai devreme, pentru că precomanda ei mi-ar fi adus un exemplar cu autograf. #regret

Dacă sarcasmul ar fi avut o doză maximă admisă prin prescripție (medicală?), Exarhu ar fi fost arestat

Cum să spun astfel încât să redau cu acuratețe stilul cărții? Îl las pe el să zică:

„Orice fraier poate să bea seara și în weekend. Greu este să bei zilnic, dimineața.”

„Ca oameni toți greșim, dar mai ales ceilalți.” 

„În cinci ani sigur dispar femeile cu mustață. Doar că la cât pui cu steroizi mănâncă, au să le crească fulgi și pene.”

„In spatele oricărui bărbat puternic e o femeie care-l trimite să ducă gunoiul. Dar uneori el este atât de puternic, încât nu acceptă ordine de la nimeni. Și se duce singur la ghenă.”

„Părinții din ziua de azi au un reproș pentru copiii lor din rețea: Măi, dar ce suflet poți să ai, să nu îmi dai și mie un like?! Toți prietenii tăi mi-au dat, numai tu, nu. Vorba aia, crești un copil cu speranța că o să aibă cine să-ți dea un pahar cu apă. Și un like.” 

„Principiul vaselor comunicante: Un vas lăsat în chiuvetă comunică și cheamă alte vase lăsate la nespălat.” 

„Când va fi corect politic să spunem pâine de culoare în loc de pâine neagră?”  

„Salutul oamenilor de succes: -Ce faci? – Bine. N-am timp.” 

La ce să te aștepți de la Fericirea e un ac de siguranță?

Așteaptă-te la orice. E o carte delicioasă, pe care o savurezi în tihnă sau pe grabă, în porții mici sau în doză unică. Este alegerea ta. Cert este că-i genul de carte pe care ori o iubești, ori o urăști, dar nu are cum să-ți fie indiferentă. Cine mă cunoaște bine, știe că am în mine vreo câteva kile bune de sarcasm și câteva de umor englezesc. Fin, acid, zăpăcificant. Așa că pentru mine, cartea asta e ca o mănușă.

Nu vă așteptați însă la un roman cu acțiune succintă și nu mă întrebați cine moare la final (cocalarul?). E mai mult așa…o înșiruire de texte, pe care le citești așa cum ai citi un blog fain pe care abia l-ai descoperit. Nu-l poți lăsa până nu consumi toți gigabaiții din extraopțiune. Și o vorbă de final, că tot stau să vină ploile de primăvară: „Cetățeni, stăpâniți-vă încruntarea! Plouă cu apă, nu cu rahat!” 

[Vezi preț pe Elefant] [Vezi preț pe LIBRIS]