Mi-am amintit de un clip văzut la Sabina Cornovac pe Youtube (o să-l las la finalul articolului) când am auzit știrea de azi de la TV.
Se pare că astăzi, de Ziua Mondială a Sănătății a fost lansată la nivel național o campanie de informare și conștientizare a populației, numită „Urgența este pentru Urgențe”.
Să dăm puțin context acestui fapt. În cursul anului 2018, numărul de telefon unic european pentru situații de urgență 112 a fost apelat nu mai puțin de 13 milioane de ori, dintre care mai mult de jumătate nu reprezentau urgențe reale. Mai mult, autoritățile au declarat că nici 20% dintre cei care au venit la Unitățile de Primire Urgențe aveau de fapt afecțiuni cronice, care ar fi putut fi rezolvate cu o vizită la medicul de familie.
Practic, ce-și propune această campanie este să-i facă pe oameni să înțeleagă că de fiecare dată când pun mâna pe telefon și-i „păcălesc” pe operatorii 112, amplificând gravitatea și simptomele pe care le au, altcineva are cu adevărat de suferit, pentru că are nevoie de ajutor medical pe care nu-l poate primi în momente critice. Practic, această campanie se vrea a fi una de conștientizare a populației, ba mai mult aș zice eu, de creștere a empatiei față de persoanele din jurul nostru.
https://www.facebook.com/Serviciul112/videos/383302962439470/
Treaba asta cu sunatul la 112 poate fi însă văzut și din alt punct de vedere.
Cum ne dăm seama că ceea ce simțim este sau nu este suficient de grav, mai ales când intervine panica și anxietatea la mijloc? Ei bine, eu nu vorbesc aici despre această categorie de cazuri, ci despre acelea în care unii se simt îndreptățiți să spună că trec prin niște stări, când de fapt scopul lor este să vină SMURD-ul să-i ia bine-mersi de acasă pentru a avea prioritate în prezentarea la medicii de gardă.
Amintiți-vă că de fiecare dată când faceți asta, luați șansa altcuiva de a fi salvat. Sunați la 112 doar în cazuri în care considerați că viața dumneavoastră sau a celor din jur este în pericol.
Și să nu credeți c-am uitat, iată și clipul Sabinei:
