From Where I Stand

1o lucruri care îmi lipsesc din copilărie

copilarie

Am clipit  și a trecut.  O copilărie cât o fluturare de gene am avut!

Dar probabil că așa stă treaba cu toate lucrurile frumoase. Trec repede, simțindu-se neapreciate, pentru ca apoi să le ducem dorul și să ni le dorim din nou în viața noastră 🙂

Au fost cele mai frumoase momente. Ah, ce zile frumoase am avut! Ce zile lungi în care decupam cu interes toate ambalajele pe care le găseam prin casă și apoi le lipeam într-un caiet dictando și țineam la el de parcă era cea mai prețioasă operă de artă. Uite, că închid ochii și parcă reușesc să simt încă mirosul ăla de cafea (Fortuna?!?) din dulăpiorul meu cu meștereli. Parcă aș zice că de acolo mi se trage pasiunea pentru cafea.

Au fost cele mai rele momente. Vai, ce tragedii am trăit! Ziua aia în care mă jucam de-a v-ați ascunselea în curtea blocului și din greșeală am dat cu gura în oglinda unei Dacii 1300 și mi-am scos un dinte din față (da, de lapte și nu, Zâna Măseluță nu era încă la modă). Sau ziua aia în care a venit mama de la ședința cu părinții și a aflat că eu și Cristina sunam colegii pe telefonul fix și le făceam tot felul de farse…cu cost de le-au usturat buzunarele părinților. Ce credeți, că pe atunci nu aveam minute nelimitate în rețea sau centul în weeekend.

Dar cel mai mult și cel mai mult îmi lipsește din copilărie:

1.  Ora de somn

Doamne, cu ce chin mă puneau la somn, ora aia imediat după masa de prânz, când eu voiam să ies afară. Dar nu, eu trebuia să dorm! Și mă băteam cu pumnii în piept că eu nu POT să dorm…și în maxim 10 minute eram ZZZZZ

Acum, relația mea cu somnul este asemănătoare cu cea dintre Tom&Jerry. Ne alergăm reciproc și uneori parcă nu ne prindem deloc.

2. Conflictele cu surorile. Două la număr. Mai mari. Nu conflictele, ci surorile.

Le închideam în cameră cu cheia, ele pe mine în dulap. Stăteam nemâncată până venea mama și apoi îi ziceam că m-au ținut flămândă toată ziua, ele îmi turnau mâncarea în cap. Eu le păcăleam că le dau din dulciurile mele, ele îmi spuneau că masca de sub chiuvetă a fost casa păpușilor.

Acum, conflicte  între noi nu mai există, doar o distanță mare în kilometri.

3. Vacanța de vară

Trei (3) luni de recreere, de pauză, de tot ce voiam. De cititi cărți pentru oameni mari, de mers dintr-un oraș în altul, la bunici, de joc și joacă în curtea blocului, de ascuns că mi se mișcă un dinte (fiecare cu fobia lui, da?), de desene animate și de stat la TV până tărziu. Ah, și să nu uit de mersul cu trenul (Sibiu – Râmnicu Vâlcea și retur), de cântatul la comandă a melodiilor Mădălinei Manole și de vizite la prietena bunică-mii, care îmi dădea zahăr cubic.

Acum, zic Doamne-ajută când dacă prind o zi în afara Bucureștiului, să mă încarc cu toată energia verdelui sau albastrului-străveziu.

4. Desenele animate de sâmbătă dimineața

Discuțiile de luni și până vineri? Da’ de ce trebuie să mă trezesc de la ora asta și să merg la școală?

Ce face copilul sâmbătă și duminică dimineața? Sus în vârful patului, cu telecomanda în mână la Chip & Dale, Ciocănitoarea Woody, Popeye Marinarul, Scooby Doo, Familia Flinstone, Dexter’s Lab, Power (wait for it) Puff Girls (nu, pe atunci nu știam de PowerPoint), and so on.

5. Simplitatea relațiilor.  Neah, aș vrea să zic asta!

În clasele mici, lui Horia îi plăcea de mine și mie de el, dar cum aș fi recunoscut vreodată asta? Așa că îl dădeam cu capul de tablă și îi spuneam Matildei că lui Horia îi place de ea și îi făceam inel din coadă de păpădie, spunându-i că e de la el. Paf! Complicată copilărie!

6. Faptul că nuditatea era OK

Nu era mișto când nu trebuia să te gândești cu ce să asortezi pantalonii kaki sau fusta galbenă? Nu era mișto când puteai să ieși din casă cu o pereche de pantaloni scurți și atât? Sau ține-te bine! Nu era mișto când puteai să stai gol pe plajă fără să fii arestat  pentru exibitionism, sau ce e mai rău decât asta, fără să apari pe Facebook ori Youtube?

7.  Walkman-ul 

Câți dintre voi vi-l mai amintiți? Era genial, cu căștile alea din burete pufos și cu bateriile chinezești 777, foarte rar Toshiba. Și să nu mai zic de casetele cu înregistrări de pe radio cu hit-urile momentului. Era mare sărbătoare când reușeam să-i fur casetele soră-mii cu ABBA, Ace Of Base și Michael Jackson.

Cei care habar nu aveți despre ce e este vorba, nu încercați să faceți traducerea din engleză în română, o să vă dea cu virgulă 😀 Încercați mai degrabă Google Search.

8. De Crăciun, când venea Moșu’

Venea, venea și avea sacul mereu plin. Îl pândeam, și în fiecare an dorința mea cea mai mare era să-l demasc, dar ai mei se încăpățânau să mă păcălească.

Cât despre Moșu ‘ de la serbarea de final de an…ce să vă zic? Era prietenul învățătoarei, era foarte slab și purta barbă falsă. Părea cam subnutrit.

Însă ce voiam să vă spun e altceva. Am avut de mică o problemă cu logica, orice trebuia să aibă o explicație clară pentru mine, Așa că am venit cu o explicație și pentru nelămurirea colegilor mei:

Dacă Moșu’ există, de unde are el atâția bani încât să cumpere atâtea jucării pentru toți copiii din lume:

– E simplu, vă zic eu! Din salariul părinților. El oprește în fiecare an o parte din bani și ne cumpără cadouri din ei. 

9. Mirosul de plăcintă cu mere de toamna și cel de prăjitură cu vișine și bezea de vara

Mama nu e o maestră păjitureasă, dar astea 2 rețete îi ieșeau impecabil de fiecare dată. Vă zic, mama face cea mai bună plăcintă cu mere și cel mai pufos pandișpan cu vișine. Parol!

10.  Timpul era mai bun

Ca-n Moromeții…timpul parcă avea răbdare. Acum suntem mereu pe fugă, alergăm după metrou, să ajungem la birou, să prindem o casă liberă în supermarket…și când ne oprim din alergat ne dăm seama că tot nu am făcut ce plănuisem.

Apropo, să știți că încă mai există orașe în care oamenii au răbdare cu ei, în care șoferii opresc pe trecerea de pietoni înainte se a ajunge la jumătatea ei, în care tinerii se îmbracă cochet și merg duminica la biserică. Încercați Sibiul pentru toate cele de mai sus. O să rămâneți surprinși.


Hai că sunt curioasă, vouă ce vă lipsește cel mai mult din copilăria voastră? 🙂


 

No Comments Found

Leave a Reply