Life Happens

Suficient de bun este noul perfect

perfectiune

Foto: Karolina Szczur | UNSPLASH


Bine ai venit! Ia un loc, te rog!

Așează-te confortabil, fă-ți o cafea pentru că vreau să-ți spun ceva foarte important și cred că nu e ceva străin de tine.

Sau nu știu, este?

Mi-ar plăcea să-mi spui.

E ceva la care mă gândesc de câtva timp încoace și vreau să știi că urmez chiar și o cură de detox în acest sens, însă declicul s-a petrecut acum o săptămână-două. 

Stăteam și făceam ordine prin agende, foi, caiețele. De cele mai multe ori îmi notez tot felul de lucruri care îmi trec prin minte, asta după ce am realizat că memoria mea, care nu mă lăsa la greu niciodată, dă diferite rateuri, din fel de fel de cauze. În fine, am sortat, am pus deoparte ce era util, am aruncat restul. Însă ce m-a speriat în timp ce le răsfoiam a fost fix gândul ăsta, pe care l-am zis cu voce tare: Doamne, câte idei am aici și ce puține realizări! De ce așa?

Obișnuiesc (dar mă tratez!) să  petrec foarte mult timp gândindu-mă la modul în care aș putea să fac un lucru, mai ales dacă îl consider important și de perspectivă pentru evoluția mea profesională.

Eh, ca un bilanț rapid, au fost zile și săptămâni (luni?) întregi în care scriam și ștergeam, în care pregăteam un brief (numa’ scurt nu era) pentru a discuta cu un potențial colaborator, în care mă porneam să lucrez la ceva în Photoshop, iar apoi scăpam de fișier de parcă nici nu ar fi existat. Ori modificam și modificam și modificam, (insert eternity here) pentru că tot nu mi se părea că sună așa cum trebuie sau că expune suficient de sugestiv ceea ce vreau eu să transmit prin text / imagine.

De cele mai multe ori, chiar dacă îndeplineam obiectivul X, nu mi se părea că a fost suficient de bine. Pur și simplu. Alteori, renunțam pentru că nu mi se părea că e suficient de bine. Pur și simplu.

Totuși, în lumea reală, rotițele nu se mișcă datorită perfecționismului ăstuia, ci prin intermediul lucrurilor gândite. începute, optimizate, finalizate. Altfel ce s-ar alege de noi? 

În plus, perfecționismul nu face altceva decât să adauge presiune și mult, mult stres. 

Acum, cu siguranță sunt o mulțime de inițiative care nu au sorți de izbândă, în sensul că nu sunt suficient de fezabile pentru a fi realizate și nici nu-și justifică efortul investit.Aici da, sunt perfect de acord să renunț la ele. Dar sunt și super-idei pe care nu reușesc să le finalizez, de fapt, să le încep ar fi mai corect de zis, pentru că mă zbat într-una în jurul ideii că nu e sufient de bună, că nu am timp, că nu pot, că nu o să iasă bine.

Zicem la început că urmez un proces de detoxifiere. După ce am conștientizat problema, mi-am dat seama că trebuie să fac ceva să scap de ameliorez perfecționismul ăsta. Așadar, perfecționistule, ce e de făcut?

#1 Identifică ce declanșează această nevoie de a fi perfect

Ia o pauză și stai puțin timp tu cu tine pentru o sesiune de introspecție. Este frica de eșec? Dorința de a fi admirat? Competiția cu cineva?

Privind în urmă, mi-o amintesc pe mama spunându-mi că nu pot să fac un anume lucru. Eu mă ambiționam și-l făceam, dar nu oricum, ci-mi doream să iasă cât mai bine. Perfect, chiar. Așa…să-i arăt că pot.

La o adică, asta nu ar părea un lucru rău, dar…este mai bine să le arătați copiilor că aveți încredere în ei.

#2 Privește per ansamblu

Pierzi prea mult timp cu detaliile? Eu una, da. Încearcă să vezi lucrurile în perspectivă. Întreabă-te dacă chiar contează și dacă chiar crezi în ceea ce vrei să faci. Întreabă-te care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu-ți iese. Și mai ales, întreabă-te ce alternative ai dacă se întâmplă cel mai rău lucru la care te-ai gândit.

#3 Fii blând cu tine

Ok. Nu îți iese așa cum vrei și tocmai se întâmplă cel mai rău lucru la care te gândisei. Treci peste, ai încredere că o să-ți iasă mai bine data viitoare. 

***Note to self*** Și încă ceva…Tu ai vorbi cu un prieten la care ții în modul în care vorbești cu tine atunci când nu ești mulțumit? Dacă răspunsul este NU, atunci cred că ar trebui să-ți schimbi puțin relația pe care o ai cu propria persoană 🙂

#4 Nu te mai compara cu alții

Singura concurență benefică ești TU, cel de ieri. Încearcă să eviți pe cât posibil comparațiile cu ceilalți, pentru că este o luptă pe care nu o vei câștiga. Fiecare om are părți bune și părți mai puțin bune. Nimeni nu e perfect! 

Dacă știi și tu cum se simte nevoia de pefecșionism, bănuiesc că nu trebuie să-ți mai spun ceva legat de lipsa de eficiență. În schimb, cred că ar trebui să-ți spun să scapi de procrastinare (aham). Du la bun sfârșit ceea ce ai început, chiar dacă nu pare ok. Nu mai amâna! Nu te bloca. E suficient de bun așa! Și dacă nu este, o să ai timp să îmbunățești.

Apropo, știi care este unul dintre motto-urile celor de la Facebook? DONE IS BETTER THAN PERFECT! 

Uh-la-la!

***

[Disclosure: Am citit post-ul ăsta de 9 10 ori și l-am modificat în repetate rânduri din dorința de a ieși perfect. În cele din urmă, am renunțat și a trebuit să-mi urmez propriul sfat.]

Ești perfecționist? Cum te descurci? Aștept părerile tale în comentarii!


 

No Comments Found

Leave a Reply