S.O.S. Am gasit un caine pe stradă. Ce să fac? (VIDEO la finalul articolului)

Povestea

Până să se întâmple asta, nu m-am gândit niciodată, dar absolut niciodată. Nici prin gând nu mi-a trecut, așa că, bineînțeles că nici habar nu aveam ce ar trebui să fac într-o astfel de situație.

Dar s-o luăm cu începutul, zic.

Miercuri dimineață. Ziua de după ninsoare. Frig de crapă pietrele. O mică escală până la bancă, pentru că…facturi și plăți de neamânat.

Și pâș-pâș, de frică să nu alunec pe gheață, îmi îndeplinesc obiectivul și dau să plec sper mașină via job.

În spatele meu, aud pași apăsați pe zăpadă. Eh, vreun vecin cu câinele, Mă uit curioasă în spate, nimic. Întorc privirea înainte, de frică să nu fac cumva o schemă demnă de centura neagră la karate, pentru că nici încălțămintea nu-mi era de prea mare ajutor. Dar în fața mea, hop! O puștioaică babană, crem, foarte frumoasă, care părea și foarte bine întreținută. Cu niște ochi mari și domoli, îmi căuta privirea. Eu nimic, nu mă abat de la drum, doar îi aplic popularul ‘ce faci, cuțu?’ 

Dar cuțu’ pas la pas cu mine

Eu hotărâtă spre mașină, ea la fel de hotărâtă în spatele meu. Și mergem așa vreo 2-3 blocuri, mirându-mă că stăpânul ei are același drum cu mine și dornică să mă opresc la ea s-o smotocesc, dar gerul și graba spre job nu prea erau de partea mea. Ajung la trecerea de pietoni, aștept regulamentar (hehe), duduia lângă mine, își bagă insistent capul în piciorul meu și mă linge cu nonșalanță. Lângă ea, nema stăpân. Traversăm frumos amândouă, și tot amândouă ajungem la mașină. Îl văd pe domnul P. cum face niște ochi mari și cum i se umple fața de un ditamai zâmbetul. CE E CU CÂINELE ĂSTA? E amstaff, ce-i cu el? Eu ridic din umeri, fără alte explicații. Domnul P. deschide portiera, misteriosul câine, țup pe bancheta din spate, amândoi cu o naturalețe de m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva câinele ăsta este al nostru și eu nu am observat până acum :)) Mă uit stânga-dreapta, trec din nou strada, poate-poate îi văd stăpânul. 

Nimic.

Apăi, hai la birou și vedem acolo ce facem.

Tot drumul mi-au trecut prin mine o groază de scenarii. Toate cu happy-end, noi doi și cățelușa asta iubitoare, care nu pierdea nicio ocazie să nu-ți aplice o pupătură pe față. M-am trezit repede la realitate, și pe măsură ce ea devenea mai neliniștită, (pentru că evident nu era în mediul ei) eu deveneam tot mai conștientă că trebuie să-i găsesc stăpânul. Întrebarea ce a urmat a fost CUM fac asta?

Am gasit un caine. Uite ce am făcut eu:

În primul rând i-am dat ceva apă și mâncare. Nu știam de cât timp hoinărește și m-am gândit că trebuie să-i fie foame și sete. Nu am greșit cu nimic.

Apoi, după un moment de respiro, mi-am dat seama că ‘bestia’ o să întoarcă biroul cu fundul în sus. Asta nu e doar un fel de a spune, pentru ca s-a băgat pe sub scaune, le-a luat pe sus, a vrut să plece cu canapeaua în spate, se urca pe clanțe și deschidea toate ușile, se urca pe tine s-o bagi în seamă, așadar, după un moment de respiro, am scos-o afară să se mai linștească, a început să facă și pe acolo inspecția. Dă-i și aleargă după ea să nu fugă. Nu știam cum o cheamă, la „cuțu-cuțu’ nicio șansă să răspundă. Abia am controlat-o și am reușit să o bag înapoi în clădire.

Bon, suntem ok pentru moment, suntem în interior, nu are cum să o ia la sănătoasa.

Scot telefonul și îi fac niște poze. Mă pun la PC și fac o postare scurtă pe Facebook.

Apare primul comentariu, prima idee. Cică la veterinar ai putea să afli datele de contact ale stăpânului…dacă ar avea microcip câinele. Avem o șansă foarte mare să aibă, e un amstaff ce arată bine, e curat și foarte îngrijit. Doar că e cam zgubilitic 🙂 Cineva îmi spune să bag postarea pe grupuri de câini pierduți/găsiți. Nu am timp, pentru că merg pe cartea cu veterinarul. Între timp am văzut că s-au ocupat alții să distribuie postarea în foarte multe grupuri. Le mulțumesc încă o dată.

Sun la acest cabinet veterinar, unde primesc un feedback foarte bun. Să mă prezint când vreau cu buclucașul câine pentru o scanare de microcip. E gratuit. Îi mai dau apă o dată, ea bea mulțumită și sus în mașină, via cabinet.

La cabinet, la fel de zglobie. Are ea o chestie cu clanțele, vrea să le deschidă pe toate să vadă ce este dincolo de ele. Trece din cameră în cameră, verifică cu atenție tot ce se poate verifica, sare pe domnul veterinar, sare pe ceilalți pacienți, îi miroase, să știe ea tot, tot. Momentul decisiv – în căutarea microcipului. Domnul doctor scoate scanerul și-l trece gentil pe suprafața corpului ei, fără să-i provoace niciun disconfort.

[…] Suspans, suspans. Văd o sclipire pe fața veterinarului – ARE CIP! Îi vom găsi stăpânul! Apare un număr de telefon, un nume și o adresă.

Ring-ring!

– Bună ziua! Am găsit un câine, e un amstaff crem, femelă!

– Mă bucur că l-ați găsit, nu e al meu. Eu am cane corso și e chiar lângă mine. Credeți-mă că nu e al meu.

Știți momentul ăla când treceți de la extaz la agonie? Aham. Așa a fost. Dar veterinarul și-a păstrat calmul și dă un verdict pe loc – e un 0 la finalul cipului. Ce zero? El știe. Ideea e că s-a pus instant pe format un alt număr. De data aceasta cu…happy-end 🙂 Nu numai că i-am găsit stăpânul, dar vine în 20 de minute s-o recupereze. Nu-i așa că e o veste grozavă?

Hmm…20 de minute în care zgubilitica a inspectat fiecare centimentru al cabinetului.

Noh, cam asta a fost, o poveste cu final fericit, în care protagonista este Sasha 😀

O poveste despre un câine norocos și un stăpân fericit, dar și o sumedenie de concluzii pe care le putem trage de aici.

Ai pierdut cainele? Iata ce poti face:

1. Regula no. 1 pentru stăpân – asigură-te că al tău cățel este în siguranță.

Dacă ieși cu el la plimbare, întotdeauna pune-i lesă. Investește într-o zgardă puternică și o lesă de calitate, mai ales dacă vorbim despre un câine zvelt.

Dacă îl ții la curte, montează un sistem performant de închidere a porții, pe care cățelul nu o poate sabota (așa cum probabil a făcut Sasha).

2. Mergi la veterinar și pune-i un microcip. Nu are rost să mai zic de ce, așa-i? Costă în jur de 100 lei, dar beneficiile sunt nemăsurabile.

3. Postează pe pagina ta personală de Facebook o poză cât mai clară cu câinele, numele lui și zona unde crezi că ar putea hoinări. Roagă-ți prietenii să dea share postării.

4. Înscrie-te în diferite grupuri de animăluțe pierdute și distribuie acolo postarea de mai devreme.

5. Lipește afișe în zona unde l-ai pierdut / de unde a fugit, care să cuprindă poza câinelui și un număr de telefon la care poți fi contactat pentru eventuale informații. 

Ai gasit un caine? Iata ce poti face:

1. Mergi cu el la un veterinar, mai ales dacă nu ai posibilitatea de a-l ține cu tine acasă / la birou.

2. Dacă pasul anterior nu-i cu succes, idem 3 și 4 de la punctul anterior.

3. Dacă ai posibilitatea să adăposești cățelul undeva în siguranță pentru perioada următoare, apucă-te de lipit afișe. Idem 5 de la punctul anterior.

4. Dacă nu-l poți ține la tine, adresează-te cât mai repede unei asociații de ajutare a animalelor sau a unui adpost pentru câini, unde i se va acorda îngrijirea necesară și de unde stâpânul îl poate recupera. Nicidecum să nu-l lași pe stradă, acolo unde nu este deloc în siguranță!

LISTA DE APAPOSTURI PENTRU CAINI DIN BUCURESTI ȘI ÎMREJURIMI

  Asociația Pentru Protecția Animalelor KOLA KARIOLA

Adresa: Padurea Zoicaru, Belciugatele

Telefon: 0727 966 846

 Asociația Red Panda / Centrul de adopții „Iubirrre” 

Adresa: Strada Barbu Văcărescu 162-164

Telefon: 0723 316 673

 Asociația Pentru Protecția Animalelor ROBI

Website: www.4animals.ro 

Email: asociatia.robi@gmail.com 

LISTA GRUPURILOR DE PE FACEBOOK CU ANIMALE PIERDUTE/GĂSITE

🐶  Câini de rasă pierduți 

🐶 Animale de casă găsite sau pierdute Bucuresti

🐶  Animale pierdute/gasite in Bucuresti/Ilfov/Romania

🐶  M-AM PIERDUT, AJUTA-MA SA AJUNG ACASA ! 

🐶 Animale Pierdute/Gasite/Abuzate/Adoptii 

Prin intermediul acestui articol sper din tot sufletul să realizez măcar unul dintre următoarele obiective:

-> Să atrag atenția stăpânilor de căței (și pisici) faptul că un microcip înseamnă mult mai mult decât o cheltuială. Este o garanție că micul prieten este în perfectă siguranță, chiar și în momentele lui cele mai năzdrăvane. Mergeți la un veterinar și pentru suma de cca. 100 lei o să vă cumpărați liniștea ulterioară.

-> Pentru cei care văd pe stradă un câine care pare pierdut, nu treceți indiferenți pe lângă el. Dacă nu aveți unde să-l adăpostiți, mergeți cu el la primul cabinet veterinar care vă iese în cale, sunați la o asociație de protecție a animalelor și stați cu el până când un reprezentant vine să-l preia sau rugați un prieten care are posibilitatea să-l găzduiască provizoriu, dacă voi nu aveți posiblitatea s-o faceți.

-> Chiar dacă animăluțul este super simpatic și pare să fie dragoste la prima vedere, amintiți-vă că există posibilitatatea ca cineva să sufere foarte tare de această pierdere. Excludeți toate metodele prin care l-ați putea ajuta să ajungă la stăpâul lui și abia atunci luați în calcul adopția lui.

Voi v-ați confruntat vreodată cu această situație? Ce ați făcut?

P.S. Lista grupurilor de pe Facebook și a asociațiilor de salvare a animalelor este în upgradare continuă. Lăsați în comentarii alte denumiri pentru a crea împreună o listă cât mai completă 🙂