Miercuri. Ultima zi din octombrie. Halloween. Adevărata noapte a groazei se petrece în apartamentul de la etajul 12.
Întâlnire de gradul Z-E-R-O cu acela cu care nu credeam că o să mai dau nas în nas până la vară.
El bâzz bâzz!
Eu poc poc și auch auch!
Palme peste față. Nervi. Oboseală.
E trecut de mierul nopții și-n apartamentul de la etajul 12 se împart palme. Se numește egoism dacă nu le dau altora, ci mi le dau mie? Uite, de-aia prefer să nu fiu egoistă (amânăm momentul de filosofeală).
Disperare. Iar palme. Am nevoie de o strategie.
Suddenly, o idee!
IPOTEZA: Un sacrificiu trebuie făcut pentru binele întregului. Pentru bunăstarea echipei. Pentru campaniile clienților la care urmează să lucrez mâine. Am nevoie de odihnă!
PLAN DE ACȚIUNE: Las ademenitor o mână golașă în afara păturei, o mână de sacrificiu pe care s-o dau la schimb pentru a-mi lăsa fața în pace. Și urechile, și nervii, și somnul.
MOMENT DE INTROSPECȚIE: Hmm, ce idee bună! Felicitări pentru atitudinea matură! Good job!
DESFĂȘURAREA ACȚIUNII: Câteva palme în speranța că inamicul va fi înfrânt. Răpusă de somn și cu obrajii încălziți de pleoscăituri, adorm.
REZULTATE: Dimineața m-am trezit cu brațul înțepenit de frig și cu fața ciuruită.
CONCLUZIA: Trăiască fondul de ten! Nu știu ce m-aș face fără tine!
