sursa foto: Instagram
Iubesc vara pentru că ai toate legumele pământului la dispoziția ta. Bine, nu chiar așa cum mi-aș dori eu, pentru că aș prefera să merg după ele în grădină, nu la aprozar. Dar asta este altă poveste.
Azi vreau să vă zic despre…hai să-i zicem Prințesa Conopida.
O puștoaică de maxim 5 ani, brunețică, cu chip dulce ca o roșie cherry. Avea în păr o cordeluță cu 3 maci, ceea ce o făcea și mai simpatică. Vă zic, era „un kilometru de dulce”.
În timp ce-mi așezam tacticos roșiile (cu gust) în plăsuță, aud următoarele:
– Buni, e prea mică!
– Asta e cea mai mare. Uite, caută tu alta!
Fetița aruncă o privire de ansamblu la întreg raftul cu… cono…wait for it! pidă. Deci conopidă. Și cade de comun acord cu buni că aia e cea mai bună alegere.
Nu aveam cum să nu mă mire situația, așa că întreb:
– Conopida este pentru fetiță?!
– Daa…îi place la nebunie. O fierb și-i pun puțin ulei și puțină lămâie și o devorează. îmi zice bunica mândră. Ea voia broccoli, dar nu am găsit aici.
În drum spre plată, o aud din nou pe Prințesa Conopida.
– Uaaa…”zmeure” negre?
– Sunt mure. Vrei un pahar?
– Hmm…aș vrea una-două. Zise ea timid, legănând un picior în spate.
– Hai că-ți iau un pahar.
Și aud un „bine!” plin de entuziasm.
Până să plătească, Prințesa Conopida își vârî mânuța cu degetele subțiri într-un morman de sâmburi de nucă. Buni, ușor grăbită o trage de braț și-i zice că are un borcan plin acasa și dă să plece.
Vânzătoarea, cucerită, o invită pe fătucă să ia un sâmbure, pe care vrea ea și să-l mănânce cu încredere.
Cu ochii mari și pofticioși și-n așteptarea unui confirmări de la buni, fetița măsura din priviri grămada, pentru a fi sigură că o alege pe cea mai bună dintre ele.
O ia și o mănâncă pe loc, apoi pleacă cu buni, cu gândul, probabil, la minunata salată de conopidă care va sa vină la cină.
Iar eu plec spre casă, cu gândul că am surprins cel mai frumos moment al zilei. Bine, și cu gândul la felia de pepene roșu ce va să vină. 🙂
