Niciodată nu mi-a fost frică de bau-bau ăla care stătea în întuneric. Oricât au încercat ai mei să mă sperie cu acest personaj, pare-se că nu prea le-a ieșit. În schimb, Chucky a reușit să facă asta, că o vreme îmi era teamă să cobor din pat seara, cu lumina stinsă. Bu-hu-hu!
Eh, odată ce am crescut, bau-bau ăsta a căpătat mai multe forme, în funcție de situațiile cu care eram nevoită să mă confrunt, deși nu mă mai amenința nimeni cu el. Ba din contră, temerile astea veneau din interior.
Îmi aduc aminte că prin 2010 îmi făcusem un blog, pe blogspot. Era în perioada aia în care mă luase valul beletristico-filosofic și scriam câte-n lună și-n stele, despre viață în general. De blogul acela nu știa multă lume, era locul meu (aproape) secret unde imaginația își făcea liniștită de cap în spatele unui pseudonim.
Domeniul .ro l-am luat după o perioadă maaaare de gândire și de răzgândire. Ba că n-am timp, ba că nu o să pot fi consecventă, ba că nu-i de mine, ba că nu e momentul acum. Dar ghici ce? M-a lovit fix în creștetul capului o divină revelație: Niciodată nu o sa fie momentul potrivit. Amin, zic! Trebuie doar să fii sincer cu tine și să vezi dacă într-adevăr îți place să scrii și o faci din pasiune – moftul nu-ți va aduce mari reușite pe termen lung. Eh, și dacă am convenit cu treaba cu pasiunea și dorința de a-i inspira pe ceilalți este la purtător, treaba este clară! Trebuie să scapi (si tu) de câțiva bau-bau fioroși. Hai…3,2,1 PUBLISH!
Bau-Bau #1: Nu sunt expert / Nu scriu bine / Nu sună bine ce vreau să zic
Așa o fi, dar știi cum poți deveni al naibii de bun? Scriind, citind, vorbind cu alții pe diferite subiecte. Adică făcând, și nu plângându-te. Când eu în ultima vreme scriam doar mailuri, nu știu cum de mă așteptam să izvorască creativitarea din mijlocul thunderbird-ului.
Stângăcia în exprimare este cauzată în primul rând de lipsa de antrenament, așa că scrie și scrie și scrie până când începe să sune bine, iar ideile sunt transmise în mod coerent. Știi, e o vorbă care mie îmi place foarte mult, nu reușesc să-mi amintesc cine a zis-o, dar a zis-o foarte bine: Cu cât muncești mai mult, cu atât ai mai mult succes! Prin urmare, cu cât scrii mai mult, cu atât mai repede vei reuși să-ți șlefuiești imaginația, iar comunicarea sa fie mai coerentă, fie ea scisă sau verbală.
Bau-Bau #2 Voi rămâne fără idei / Nu am inspirație
Asta se leagă mult de ce am zis puțin mai sus. Am observat că mulți dintre noi vrem să fim creativi, dar fără prea multă bătaie de cap fără prea multă muncă. Dacă s-ar putea, să ne așezăm în poziție de yoga și să așteptăm inspirația să ne trosnească în cap cu ideea aia genială pentru care o să fim aplaudați tot restul vietii.
Guess what? Creativitatea care să ducă spre succes nu înseamnă o viață boemă, în care să ne plimbăm all day long de colo-colo așteptând genialul si gandind Eh, și ce dacă nu apare… Timp este!
În spatele creativității stau de cele mai multe ori niște termeni de care ne speriem: Disciplină, Exercițiu, Consecvență.
Nu zic nu… Blocajul de a scrie poate apărea. Știi momentul ăla când te uiți ore în șir la tastatură și parcă nu-ți vine nimic în minte? Da, se întâmplă tuturor, nu este o tragedie. Ideile vin din citit, din discuții în tandem sau chiar din polemici, din transportul in comun, din vizionarea unui film. Din orice. Uneori ai nevoie doar de un alt mod de a privi o situație. Sau de a scoate în evidență niște detalii pe care unii nu le văd. Si obligatoriu multa curiozitate.
Bau-Bau #3 Voi primi feedback negativ
Trecând peste ce este mai sus, treaba asta cu feedback-ul negativ este grozavă. Nu, nu am înnebunit. Dacă ideile tale generează astfel de reacții, este semn că faci ce trebuie. Poate unii observă ceva ce faci greșit și în felul ăsta te poți perfecționa. Tot ce trebuie șă faci este să nu te superi (aka să-ți iei jucăriile și să pleci din online) și să discerni corect între criticile constructive și comentariile pur și simple răutăcioase. Ascunși în spatele unui monitor, oamenii pot deveni hateri. De ce? Pentru că pot.
Bau-Bau #4 Și dacă nu merge treaba?
Ți-e teamă că o să te citească doar mama și un coleg rătăcit din liceu?
Atâta vreme cât nu ai așteptări irealizabile, totul este ok. Nu o să ai succes din prima lună, timp în care ai scris un articol și jumătate. Succesul este direct proporțional cu timpul investit, motivația și implicarea în ceea ce faci.
Atâta timp cât îți place să scrii, fă-o chiar dacă la început o să intre doar 2 oameni și poate un al 3-lea care a ajuns din greșeală pe blogul tău.
Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Să fi învățat câteva lucruri noi investind ceva timp în asta? Nu e pierdere prea mare, nu?
Dar dacă merge?
JUST GET STARTED!
P.S. Scopul acestui articol este de a motiva și inspira și mai ales de a da un șut în fund celor care au nevoie să facă un pas înainte. Acest articol este scris inclusiv pentru mine.
