Duminică. 30 de grade. O zi în care nu se întâmplă parcă nimic.
Mintea mă gâdilă într-una să găsesc ceva de făcut, dar corpul nu răspunde favorabil.
Să fie plictiseala un oximoron emoțional, care să ne țină prizonieri între „Do something” și „Do nothing”?
Am citit undeva că plictiseala ar fi benefică pentru sănătatea noastră. Și la o adică, sună chiar logic. Când mintea macină continuu idei, iar corpul tău execută non-stop activități, poate deveni chiar stresant și extenuant.
Dar ce te faci când starea asta de plictiseală se lipește de tine ca hainele într-o zi de vară când mergi cu transportul în comun? Și azi și mâine și poimâine, și devine un mod de a trăi și de a percepe lucrurile. De parcă ți-ai fi luat abonament la RATB.
Pe de altă parte, tot studiile experților spun că plictiseala ne omoară.
Bineînțeles că nu pe loc, de genul -„vai ce plictisit sunt!” și zbang ai picat din picioare.
Nu, nu … e the silent killer. Plictiseala is the new smoking?
"Can you die of boredom…?" #GreysAnatomy pic.twitter.com/kKPJQY6izV
— Grey's Anatomy (@GreysABC) February 24, 2017
Experții spun că plictiseala merge mână-n mână cu mâncatul nesănătos.
Plictiseala zice: Bagă la microunde semipreparate! Dă comandă la pizza! Hai la KFC!
În aceeași măsură, probabil că nici relația cu sportul nu va fi una de lungă durată.
Poate că ne plictisim dintr-un stres cotidian incredibil. Sau din rutină. Sau din amândouă. Cert este că un creier plictisit are ZERO interes să învețe lucruri noi, să lanseze provocări și să se dezvolte.
Și cică tot curiozitatea este cea care luptă cu degradarea naturală a creierului, cauzată de bătrânețe, dar se ia la trânte și cu boli precum Alzhaimer și Parkinson.
Așadar, curiozitatea ne menține tineri și fresh și în fiecare zi ne susține în atingerea obiectivelor elementare. Hrană. Adăpost. Sexualitate. Relații sociale.
Dar ce se întâmplă cu celelalte trepte din piramida lui Maslow? Pentru că odată îndeplinite aceste nevoi, curiozitatea ar trebui să contribuie la crearea de noi cunoștințe, la generarea de noi interese.
Iar când o situație nouă, dar incertă apare, în loc să fim paralizați de teamă și de anxietate, în loc s-o evităm, să alegem s-o explorăm cu tot entuziasmul unei noi provocări.
Așa că dacă plictiseala ucide, curiozitatea ar trebui să vindece, nu?
Plictiseala, mai obositoare decât efortul?!?
În 2017, un grup de minți luminate s-a gândit să facă niște teste folosind electroencefalografia (EEG) pentru a monitoriza efectele plictiselii, dar și a efortului asupra creierului uman, plecând de la ipoteza că plictiseala are un efect similar efortului ca nivel de oboseală.
Aceștia au creat 2 grupuri de participanți: unul supus situațiilor obositoare și celălalt supus situațiilor plictisitoare.
Exact așa cum anticipaseră, subiecții care au trebuit să treacă prin momente solicitante s-au simțit obosiți, iar cei supuși situațiilor plictisitoare s-au simtit plitisiți. Doh! Dar stați așa, că acum urmează partea interesantă!
Diferențiatorul dintre cele 2 grupuri a fost faptul că grupul „PLICTISEALĂ” a obosit mult mai intens decât grupul „OBOSEALĂ”, deși timpul de expunere a fost același.
Omul modern versus „Mor de plictiseala”
Plictiseala asta nu numa’ că ne obosește, dar duce și la boli de inimă, atacuri de cord, anxietate, depresie, ce să mai, tot tacâmul.
Cum așa? Păi…
Plictiseală + junkfood + efort fizic minim = probleme cu greutatea, colesterol pe vasele de sânge, adică risc mare pentru instalarea unor afecțiuni ale inimii.
Plictiseală + uitat pe pereți și gândit la sensul vieții = stări de anxietate, atacuri de panică, depresie.
Plictiseală + ce să mai fac eu azi? = vizite la cazino, vitezomanie la volan, acte de teribilism. Nu o spun eu, ci cei care au studiat fenomenul.
***
Plictisit? Apasa butonul asta for some fun, apoi ieși cu prietenii undeva, socializează, fă o ieșire pe munte, la mare, fă o seară a jocurilor de societate, invață ceva nou, citește o carte, testează o rețetă nouă și împarte cu cineva drag 🙂
Voi ce idei antiplictiseala mai aveti?
Hai că abia aștept să dezbatem subiectul ăsta!
Ne vedem in comentarii.