…NU ne-o da nouă astăzi și nici mâine și ne iartă nouă toate amânările, precum și noi promitem că nu le vom mai face. PUNCT.
Așa ar trebui să sune rugăciunea noastră zilnică. Cum ce vreau să zic cu „noastră”? He, he! Știi prea bine, procrastinator mic! 😉
Tu nu aveai ceva treabă acum?
Nu, serios acum. Nu ai un deadline care bate la ușă? Un telefon urgent de dat? Nu ai o discuție importantă de inițiat? Pe care le tot amâni?
Stai, stai, nu pleca în galop acum. Toți (sper) avem momente în care facem asta. Hai să vedem ce putem face pentru a scăpa de acest obicei neproductiv!
Dar înainte de toate, ce este procrastinarea?
Daca ți-aș spune că Socrate și Aristotel dezbăteau procrastinarea, m-ai crede? 😀 Doar că nu o numeau așa, ci Akrasia și expima comportamentul uman de a acționa împotriva propriei bunăstări. Adică atunci când faci un lucru, deși știi bine că trebuie să faci altceva în acel moment. Și mai concret, ai putea să zici că e o lipsă de self-control.
Definiția modernă a procrastinării e următoarea:
Procrastinarea, conform DEX= A amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. Din engl.procrastinate.
Akrasia sau procrastinare, spune-i cum vrei. Cert este că e o forță care te împiedică să începi ceva util.
Să zicem că ești în sesiune și ai de învățat pentru un examen important.
Dar atunci e momentul în care îți dai seama cât de multă dezordine ai în casă. Și tu nu ai cum să te concentrezi dacă nu e curățenie, nu-i așa?
Și te lovește inspirația pentru a încerca rețeta aia de supă-cremă despre care îți povestea colega ta luna trecută.
Procrastinare e și atunci când ești la birou și știi că arde cu o chestiune urgentă, dar care nu-ți face neapărat plăcere, dar tu te apuci să răspunzi la mailuri de acum 2 săptămâni.
Hmm…dar și atunci când amâni somnul și te prinde 1-2 noapte, deși știi că mâine trebuie să fii devreme în picioare și că o să-ți fie foarte greu să te urnești din loc, dar tot nu lași telefonul din mână.
Dar și atunci când _______________ (insert your story here)
De ce procrastinăm?
Să zicem că nu e cea mai bună zi a ta astăzi. Toți avem zile proaste, nu? Poate ai o durere de cap și preferi activitățile care te fac să te simți mai bine, și nu pe cele pe care TREBUIE să le faci din pură responsabilitate.
Doar că vezi tu, procrastinarea asta e foarte vicleană. Scuză după scuză, te procopsești cu un obicei prost și o să ajungi pe podium în competiția celor care nu reușesc să înceapă lucrurile alea ce trebuie făcute și se apucă tot timpul de chestii neimportante.
Unii oameni fac asta din frica de eșec și de necunoscut, pentru că sunt exagerat de perfecționiști, pentru că știu că activiatatea presupune multă muncă și se demotivează, pentru că le lipsește energia și nu se pot concentra, pentru că „o să se ocupe puțin mai târziu”.
Dacă vrei să scapi de obiceiul de a amâna lucrurile la nesfârșit este important să știi DE CE faci asta pentru a-ți contrui un plan de acțiune.
Ce fac eu pentru a diminua acest obicei?
– Fac liste. Multe liste. Mă ajută să prioritizez și am o satisfacție când le tai de pe listă.
– Mă forțez să ies din zona de confort. Conștientizez că începe procrastinarea și mai trag puțin de mine. Apoi merge ca unsă!
– Îmi planific săptămâna și îmi pun remindere în programe specifice.
– Îmi setez obiective concrete și apoi definesc acțiuni specifice prin care le pot atinge.
– Am învățat să spun NU. Supra-aglomerareaduce la burnout. Și pe bune, multitasking-ul (ca rutina) e un mit.
***
Nu e ușor, nu-mi iese de fiecare dată, dar sunt pe drumul cel bun.
Cred că aveai ceva de facut, nu? Dacă nu începi acel ceva, nu o să reușești niciodată să-l desăvârșești.
Așa că nu lăsa pe mâine ce poți face azi.
Doar dacă e vorba de prăjitura aia din frigider, care poate aștepta până dimineață.
Voi cum stați cu procrastinarea? Cum vă tratați?
