După un weekend de bătut țara la pas (sau la roată?!?) pui capul pe pernă și țâr, țâr! Alarma!!!
Te-ai fi trezit și tu ca tot omu’ dacă nu uitai telefonul pe volum maxim, care s-a simțit fix așa:
Ajungi la birou și tot ce vrei să faci este să…
Pardon, am vrut să zic asta:
Dar…surpriză! S-a terminat cafeaua. ZERO boabe in espressor! Nada! Ciu-ciu! Zăriseii pe jos vreo 6-7 boabe, dar te oprești la timp. Doar ești o lady! Pentru orice eventualitate le strângi cu mătura, le arunci și duci gunoiul din bucătărie.
Afli că azi e zi de ședință. Și…iar ești pe marginea prăpastiei.
Bagi un zâmbet, cu nasul într-o cafea cumpărată de la buticul din apropiere. Colega face cinste, așa că ai un motiv să te chinui să faci grimasa aia de happy happy, joy joy.
Te pui la birou și începi să-ți faci treaba, când surpriză! Afli că a intervenit un task urgent, pe care n-ai habar cum să-l rezolvi. Cauți soluții și-ți ignori vocile din cap care spun: Kill them, kill them! In a nice way!
Deschizi mailul și vezi numai punctulete verzi. Wow, câți oameni se așteaptă să le răspunzi azi. You can do it! You can do it. Hastag REZIST.
Te încearcă sentimente contradictorii. Nici nu știi dacă să…
…sau să…
…așa că…
…și te apuci să rezolvi taskurile, cu viteza luminii stinse. Dar e ok, că înțelegi că după ploaie vine soarele. Deși le meteo zice că tot ploaie vine azi.
Hai că a trecut și ședința. Totul e bine când se termină cu bine. Să ne fie cu noroc!
