From Where I Stand

Oamenii ăștia sunt slab pregătiți sau doar ticăloși?

Disclaimer: Acesta este un articol pe care nu mi-aș fi dorit niciodată sa fiu nevoită să-l scriu. Scopul acestui articol nu este acela de a defăima vreun partid politic sau de a-l ridica în slăvi pe altul. 

Poate că nu este cel mai bun mod de a începe, dar în ultima perioadă zău că mă simt de parcă aș pluti într-o continuă derivă. Nu pot să spun că politica este un subiect din care să fi făcut vreodată vreo pasiune și nici de data aceasta nu vreau să dezvolt vreun fel de discuție în acea directie. Pentru mine, politica este un soi de zonă crepusculară. Doamne ferește să aprinzi TV-ul pe vreun post de dezbateri politice, că simți că ai intrat într-un ring de box în care se împart pumni în toate direcțile. O mare zarvă din care nu înțelegi mare lucru…sau poate că asta e și scopul, pentru că atunci când doi se ceartă, întotdeauna al treilea câștigă.  Și nu, din ecuația cu cele 2 necunoscute, nu ești tu a treia componentă.

Trăim în țara în care ești pedepsit că ești sărac

Române, țara asta te vrea bogat, altfel nu ai nicio șansă să trăiești! M-a bufnit râsul, un râs isteric și plin de dezamăgire când am auzit că deputații se plâng că primesc o majorare de 800 de lei în urma noii legi a salarizării unitare, iar cei care lucrează part-time pentru 2 ore și primeau 300 lei, de acum vor fi nevoiți să vină de acasă cu 65 de lei în urma  MAJORĂRII salariilor. Oare cum ați făcut calculele dragilor? Am înțeles, evaziunea fiscală este o problemă care ne sugrumă bugetul statului și ați presupus că toți oamenii care lucrează și au trecut în contractul de muncă 2, 4 sau 6 ore o fac cu rea intenție pentru a păcăli statul și v-ați gândit voi că ar fi bine să generalizați chestiunea și să aplicați aceleași impozite pe salariu ca pentru salariul cu normă întreaga.

Ticăloasă femeia asta care este nevoită să facă curățenie la o o unitate școlară pe un contract de 2 ore! Așa că ticăloasa asta face evaziune fiscală, este o infractoare și trebuie să vină cu bani de acasă pentru a plăti aceleași contribuții la stat ca cel care lucrează la normă întreagă. Și dacă nu vrea să plătească infractoarea, să meargă să-și întregească norma și să presteze servicii la program normal de 8 ore, deși asta presupune, poate, să străbată un oraș de la un capăt la altul. Doar ziua are 24 de ore, să nu se plictisească duduia acasă.

Înțeleg și logica voastră, zău! V-ați gândit că în felul acesta se vor aduna mai  mulți bani la fondul de pensie. E ok, voi vă gândiți pe termen lung, dar pe termen scurt cine ar trebui să se gândească? Omul ăla a cărei supraviețuire depinde de banii ăia pe care voi îi luați azi pentru a-i pune în viitor la pensie cum o să traiască? AZI cum o să trăiască?

Harababura legii salarizării unitare si tot haosul din jurul ei

Nu o sa intru in detalii, probabil că nu este un secret pentru nimeni tot circul care s-a creat în jurul acestui subiect. Ia mărirea, dar stai că nu e mărire de fapt, e salariul brut din care îți plătești singur contribuțiile la stat, asta în favoarea ta, pentru a te bucura la bătrânețe de o pensie babană la limita supraviețuirii.

Nu vreau să vorbesc nici despre asigurările că în urma aceste reforme fiscale s-a afirmat sus și tare că salariile NU vor scădea și angajatorii NU vor plăti nimic în plus.

Mă doare însă bătaia de joc și impactul psihologic pe care îl are toata această situație la nivelul populației. La nivelul oamenilor care trăiesc în fiecare zi cu speranța unei vieți mai bune, dar care se confruntă cu creșteri nesimțite de prețuri la alimentele de bază.

Am ieșit zilele trecute dintr-un supermarket și m-am pierdut în fața unui peisaj de porumbei care ciuguleau agitați dintr-o bucată umedă de paine, aruncată recent de cineva din bloc. Mă uitam si-mi relaxam creierul după o zi plină, când văd pe cineva care perturbă calmitatea imaginii, intră în mijlocul lor și le ia pâinea.

Ce mojic! am gândit eu. Îi păcălește să creadă că le-a dat el de mâncare. Cu stupoare observ că omul ia pâinea, se așează pe bancă și apropie de gura lui bucata de pâine sustrasă de la porumbei. Cu lipsa unei rușini și cu o naturalețe ăn gesturi care m-au speriat. Până în ce stadiu poate ajunge degradarea unui om?

Ce libertate am câștigat de fapt odată cu căderea comunismului?

Ne-am bucurat că am scăpat de comunism și am devenit LIBERI. Unde este această libertate totuși? Libertatea de a avea acces la alimente de mâna a treia din import? Libertatea de a a-ți exprima înclinația sexuală în public? Libertatea de a munci 10-12 ore pe zi pentru a trăi cât de cât decent? Libertatea de a spune ce-ți trece prin minte, dar fără ca cineva să te asculte? Asta e libertatea plătită cu un preț atât de scump în ’89?

Ne plângem că tinerii pleacă din țară și rămânem fără forță de muncă, dar se caută vreo soluție pentru a-i aduce înapoi pe cei pest 4 milioane de oameni care lucrează în străinătate? Există vreun proiect care să stabilească un plan de reintegrare a acestor oameni în câmpul muncii în țara lor? Cum ai putea oare să-i convngi pe oamenii ăia să se într-o țară în care mor de foame, în care patronii își bat joc de ei, în care statul nu-i protejează?

Aș mai avea de zis, dar tot ce am în minte acum este întrebarea asta care nu-mi dă pace:

Statul acesta este condus de oameni slab pregătiți sau ticălosi?

  •  
  •  
  •  

3 Comments

  • Refu

    Chiar daca sunt slabi sau ticalosi sunt experti in a folosit toata politica in avantajul lor financiar.

    Reply
    • Amalia

      Politica, in esenta ei este lupta pentru putere. Acum, fiecare cum foloseste puterea, odata ce o dobandeste…e un subiect mai amplu.

      Reply
    • Amalia

      Politica si prostitutia sunt cele mai vechi meserii. Si uneori sunt atat de asemanatoare incat ti-e greu sa le deosebesti.

      Reply

Leave a Reply