From Where I Stand

Mai avem nevoie și de offline!

dependent_de_internet

 

Ai avut vreodată curiozitatea (a se citi “curajul”) să calculezi cât timp petreci în online? Câte ore într-o singură zi? Cam câte lucruri ai fi putut face în weekendul ăla liber și tu ai migrat toată ziua de pe smartphone pe tabletă sau pe laptop?

Fă un exercițiu de observație data viitoare când mergi la un restaurant și urmărește relația dintre…oameni și telefonul personal. Cele mai multe persoane îl țin lângă tacâmuri, mereu la îndemână pentru a fi verificat și gata să fotografieze fiecare fel de mâncare. Poate și un check-in lângă fotografia trecută prin toate filtrele posibile.

Încearcă să faci o astfel de analiză inclusiv la propria masă 😉

Nici în metrou situația nu este mai roz – dimineața suntem cu nasul în telefoane, mustăcind la privirea diferitelor profile de Facebook, citim știri șoc și can-can-uri. Seara afisăm un chip ușor lipsit de vlagă, obosit, cu o privire inexpresivă, parcă de teama de a interacționa cu cineva din jur.

Obișnuință sau reflex condiționat de nevoia de validare a propriei persoane? Câte reacții a avut bancul postat sau fotografia de dis de dimineață cu mesajul #nomakeup? Cu cât reușim să avem mai multe aprecieri, cu atât mai bine ne simțim. Da, omul este o ființă socială. Da, avem nevoie de validarea grupului și a comunității din care facem parte. Dar asta nu înseamnă că mutarea în spațiul virtual este calea prin care să facem asta. Când ieșim în oraș, haideți să COMUNICĂM face-to-face, să râdem, să schimbăm păreri, să povestim și să facem noi amintiri. Mi-a plăcut la nebunie imaginea asta pe care am găsit-o pe net acum ceva vreme și la care mi-a zburat mintea în timp ce scriam: 

mai avem nevoie si de offline

Mi-am dat seama că aveam o perioadă în care petreceam mult prea mult timp în online. Ziua la birou, cu ochii în PC, prin pauze pe telefon, pe diferite aplicații personale, acasă deveneam dependentă de un serial, pe care îl urmăream cu nesaț și parcă nu eram om până nu-l terminam. Mai are rost să vă spun că mă simțeam ca un zombie?

A urmat o perioadă de conștintizare, iar acum sunt în echilibru, zic eu.

Mai puțin timp petrecut online, înseamnă mai mult timp în real life. O masă savurată pe îndelete alături de cei dragi, un road trip cu prietenii de-o viață, mirosul unei cărți bune, descoperirea de noi pasiuni, un pic de jogging sau orice fel de mișcare, îți vor da garantat o stare de conștientizare a adevăratelor valori ale vieții. Vei avea un alt tonus, mai multă energie și o cu totul abordare a vieții de zi cu zi (și aici includ și stresul, bată-l vina!).

Ce zici? În loc să încarci bateria telefonului de 3 ori pe zi, mai bine îți încarci propriile baterii pentru un vibe zilnic mai bun!

 

  •  
  •  
  •  

2 Comments

  • Refu

    Pana la urma depinde si cat te defineste online-ul, daca 9 din 10 chestii de care ai nevoie sunt online in fiecare zi, e mai greu fara online.

    Reply
    • Amalia

      Chiar si asa, daca nu vrei sa devii un zombie social, faci tot posibilul sa ramai in perimetrul ala sanatos. Altfel vom ajunge sa ne intalnim pe strada si sa scoatem telefoanele pentru a ne trimite unul altuia un emoji. :))

      Reply

Leave a Reply